Uzinele Malaxa în imagini în 1940
Uzinele Malaxa într-o reclamă din perioada interbelică
Nicolae Malaxa a fost unul dintre cei mai mari industriaşi din România, creatorul industriei grele româneşti. În dosarele Societăţii Anonime Române Malaxa păstrate de Arhivele Naţionale se regăsesc proiecte majore pentru România (unele dintre ele realizate de Nicolae Malaxa, altele de comunişti, altele rămase încă în suspensie): industria de armament proprie, canalul Dunăre-Marea Neagră, un combinat siderurgic la Brăila sau Galaţi pentru a beneficia de transportul pe Dunăre, modernizarea căilor ferate, aprovizionarea cu gaze naturale pentru uz casnic a marilor oraşe, electrificarea oraşelor, centralele hidro-electrice de la Bicaz şi Porţile de Fier, clădirea unei industrii de automobile româneşti, realizarea unei reţele de autostrăzi etc. Am fost uimit să văd amploarea proiectelor lui Nicolae Malaxa.
În acelaşi timp Malaxa a avut o influenţă nefastă asupra politicii româneşti. Modelul lui de afaceri se baza pe contractele cu statul în urma cărora obţinea profituri gigantice, iar o parte din aceste profituri erau reinvestite în şpagă dată autorităţilor (inclusiv lui Carol al II lea cu care juca poker săptămânal) pentru a obţine alte contracte cu statul. În plus, la nivel macro-economic activitatea lui Nicolae Malaxa nu ducea nicăieri. România obţinea cele mai multe fonduri din exportul de grâne şi de petrol. Aceşti bani erau investiţi în producerea de armament/muniţie şi dezvoltarea căilor ferate – ambele fiind activităţile majore ale intreprinderilor lui Nicolae Malaxa. Armamentul şi muniţia constituie mijloace fixe cu profit zero – rolul lor era să apere structura României, rol pe care nu l-au îndeplinit în 1940. Căile ferate şi materialul rulant erau destinate serviciilor – însă în lipsa unei dezvoltări economice reale nici ele nu au adus profituri. Cu alte cuvinte banii obţinuţi de România în perioada interbelică din exportul de petrol şi grâne au fost aruncaţi pe fereastră, nici una din investiţiile majore nu şi-a atins scopul.
Toate acestea nu-i scad importanţa lui Nicolae Malaxa în ceea ce priveşte crearea unei industrii româneşti, chiar fără un rezultat clar. Uzinele Malaxa erau unele dintre cele mai moderne din lume în perioada interbelică, după cum se vede în imaginile de mai jos.
Intrarea în uzinele Malaxa din Bucureşti, februarie 1940. În perioada comunistă au purtat numele de “23 august”, după 1989 au primit numele de “Faur”. Arhitectul care a proiectat clădirile uzinei a fost Horia Creangă, nepotul lui Ion Creangă.
Muncitor la Uzinele Malaxa
Muncitori de la Uzinele Malaxa
Linie de strunguri de la Uzinele Malaxa
Locomotivă Malaxa pe linia de ansamblare
Automotor Malaxa în curs de ansamblare. Când era gata putea parcurge distanţa Bucureşti-Constanţa în doar două ore şi jumătate.
Verificarea muniţiilor produse la Uzinele Malaxa
Nicolae Malaxa se lăuda în faţa lui Constantin Argetoianu că “a adunat toate curvele de la Obor” şi le-a instruit să devină verificatoare de muniţii.
Casa lui Nicolae Malaxa din Bucureşti, Aleea Alexandru. În prezent aici funcţionează sediul central al Institutului Cultural Român.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu