“Poporul întreg o admiră pe Elena Lupescu, care s-a dovedit a-i fi superioară lui Carol în caracter şi inteligenţă.” Ea s-a opus renunţării la tron “fiindcă era prea mare patrioată şi iubea prea mult pe Carol. Scopul şi dorinţa ei era ca iubitul ei să se înalţe cât mai sus prin amorul lor”. “patria noastră se află într-o situaţie foarte critică. Magda (Lupeasca) încearca să-i insufle lui Carol sentimente patriotice. O femeie evreică a luptat pentru Tronul Patriei ei. Dorinţa ei era ca iubitul ei să domnească peste această ţară pe care o adoră cu atâta sfinţenie”. “Ea n-a permis rudelor să se apropie de ea, decât numai în ocaziile amicale, de curtenie. Nici familia ei proprie nu are privilegii deosebite.”
Vezi și
“Elena Lupescu posedă întreaga politică mondială pe vârful degetelor ei. Ea îi cunoaşte pe toţi bărbaţii politici din Europa, toţi o admiră şi toţi tremură inaintea ei”!. Trebuie constatat că acţiunile cuplului Carol II – Elena Lupescu s-au dovedit a fi foarte iscusite, deşi malefice, ei manevrând cu succes lumea politică românească timp de 10 ani. Peste numai 4 ani, la cârma României urma să se instaleze o altă evreică celebră, “Stalin în fustă” - Ana Pauker (Hanna Rabinsohn)
Cercei perla din colectia personala română regelui Carol al II-lea
Mahalaua avea ca subiecte principale de discuţie: „Regele este cu Lupeasca la Sinaia”; „Regele s-a vândut jidanilor”; „Regele se va căsători cu jidanca”; „Regele vrea să vândă totul jidanilor”; „Regele are deasupra patului portretul Elenei Lupescu, pe care-l ţine şi pe birouri, înconjurat de flori”; „Elena Lupescu este peste tot – la Palatul Regal din Bucureşti, la castelul din Scroviştea, la Peleş”. Sau zvonurile privind achiziţiile materiale majore ale amantei regelui: un palat costând şase milioane lei; o moşie costând zece milioane lei etc.
Elena Lupescu a coordonat răsplătirea celor care susţineau regimul lui Carol; de cele mai multe ori, ea era chiar şi în spatele numirii sau revocării miniştrilor. A vegheat ca fidelii Camarilei să fie plasaţi în posturi care aduceau avantaje materiale sau în posturi prin care putea fi controlată societatea. Printre primii profitori ai acestui sistem s-au aflat rudele amantei regale, acestora rezervându-li-se mai ales afaceri oneroase cu Statul. Foarte implicat în afaceri cu Statul era evreul Emil Lupescu, inginer şi diplomat. Era fiul evreului Victor Lupescu, fratele tatălui Elenei Lupescu, Nicolae Lupescu (Nuham Grünberg) şi se înfrupta din banii celui mai important finanţator al Camarilei, Nicolae Malaxa, fiind căsătorit cu nepoata acestuia, Marta Crăiescu.
Fratele Elenei Lupescu, evreul Constantin Lupescu, considerat de contemporani a fi cam debil mintal, fusese angajat, de formă, ca funcţionar superior la Uzinele Malaxa, ca achitare a o parte din obligaţiile lui Nicolae Malaxa către “Duduie”.
Un unchi al amantei regale, evreul Iorgu Melitineanu, farmacist, a ajuns la conducerea Casei de Asigurări Sociale, post din care i-a favorizat permanent pe medicii şi farmaciştii evrei, stârnind nemulţumiri.
Un unchi al amantei regale, evreul Iorgu Melitineanu, farmacist, a ajuns la conducerea Casei de Asigurări Sociale, post din care i-a favorizat permanent pe medicii şi farmaciştii evrei, stârnind nemulţumiri.
Se înfrupta din bugetul ţării şi o mătuşă a amantei regale, evreica Ernestina Grünberg, căsătorită Swetz. Familia Swetz avea monopolul fabricării cartuşelor pentru puşca mitralieră cu care era înzestrată Armata română, prin întreprinderea „Metrom”. Contractul era atât de oneros, încât a trezit mari proteste în rândul ofiţerilor superiori, inclusiv o interpelare în Parlament la adresa ministrului Apărării Naţionale, generalul Angelescu, în 1937.
Alt văr al Elenei Lupescu, avocatul evreu Dumbrăveanu, ajunsese unic furnizor de uniforme pentru Armată. Îndeletnicirea era foarte profitabilă, datorită dorinţei lui Carol II de a înnoi înfăţişarea militarilor (mai ales a ofiţerilor) şi a înclinării sale către festivism. Pasiunea lui Carol II pentru uniforme va avea noi teritorii de manifestare odată cu înfiinţarea unor organisme create de el, ca Straja Ţării, destinată tineretului sau Frontul Renaşterii Naţionale, partidul unic al Dictaturii Regale.
Străinii occidentali o priveau ca pe o acţiune ilogică, fapt prezentat la tribuna Senatului, pe 13 iunie 1939, de senatorul C. D. Dimitriu: „Nişte prieteni din altă ţară mă întrebau: Cum se poate ca atunci când lumea întreagă este zguduită de atâtea îngrijorări, când se pun probleme atât de importante şi se ridică ameninţări împotriva vechilor aşezări politice, când se dărâmă şi se suprimă graniţele, dumneavoastră, românii, să vă ocupaţi de câţiva centimetri de fireturi pe care trebuie să le aibă uniformele ?“
Presa internaţională a fost, în general, ostilă Elenei Lupescu, cu excepţia publicaţiilor evreieşti! O serie de ziare occidentale, evreieşti, s-au constituit in susţinătoare ale Elenei Lupescu, considerând, ca de obicei, acţiunile impotriva ei drept acte “antisemite”. Deseori se ajungea chiar la ameninţări împotriva României pe această temă ! În aceste publicaţii, Elena Lupescu era prezentată laudativ, pentru că făcea cinste Poporului evreiesc şi ajuta Poporul român. Hersch Cherciman semna articolulul “Magda Lupescu. O evreică care a dăruit Ţării Româneşti un rege”, apărut in “Der Tag” (Ziua), New York: “Ea este foarte bine iniţiată in politica Statului român. Ea ştie tot ce se petrece in culisele Palatului Regal. Dânsa ştia că regele este prea slab pentru a învinge pe adversarii şi vrăjmaşii lui. Lui Carol îi lipseşte curajul şi caracterul. Oare este un motiv suficient ca vrăjmaşii lui Carol să iasă învingători ? Patriotismul Magdei către România şi caracterul ei de oţel pentru adevăr şi dreptate n-au putut admite aşa ceva. Dacă Carol este într-adevăr un caracter slab, atunci trebuie să fie întărit . Amorul ei pentru Carol împreună cu caracterul ei oţelit, îl vor intări pe Carol!”
Carol al II lea era în stare de orice sacrificiu pentru amanta sa evreică, chiar să cedeze Ardealul Ungariei, dar asta este o altă poveste. Marea sa pasiune pentru ea a fost explicată prin boala de care suferea regele. Fondul relaţiei acestui cuplu era cel dintre un bolnav şi sora lui medicală. Carol al II-lea suferea de “priapism” (este o afecţiune medicală dureroasă, în care penisul erect nu se întoarce la starea flască, în ciuda absenţei stimulării atât fizice, cât şi psihologice, în termen de patru ore. Această erecţie anormală, persistentă şi dureroasă a penisului este involuntară, nu are nici o legătură cu stimularea sexuală şi nici nu dispare după ejaculare.Cauza este o insuficientă drenare a sângelui care umple corpii cavernoşi, menţinând penisul în erecţie). Carol II, mama lui regina Maria, ca şi alte rude apropiate, avea o dereglare genetică provenită din încrucişările seculare ale familiei nobile din care proveneau. Tratamentul cunoscut era extrem de dureros şi consta în înfigerea unor ace de seringă în penis şi în extragerea artificială a sângelui.
Evreica Magda “Elena” Lupescu era cunoscută ca o femeie de moravuri uşoare, cu clientelă de nivelul clasei medii. În 1925, Elena Lupescu se cuplează cu cineastul Tudor Posmantir, evreu din Brăila, care conducea o mică afacere cu filme porno şi albume de plasament. Elena Lupescu pozase pentru un astfel de album, fotografiile sale nud fiind mai târziu recuperate din străinătate cu sume importante. Unul dintre clienţii lui Posmantir, în anii ’20, era chiar prinţul Carol, pe care îl însoţise într-o călătorie în jurul lumii şi căruia îi plasa în mod curent femei. Este de presupus că tehnica sexuală a evreicii i-a atras atenţia lui Carol, găsindu-şi, astfel, o parteneră potrivită pentru excesele sale maladive.
Odată ce evreica s-a infiltrat în inima lui Carol, a făcut toate eforturile ca să înţeleagă caracterul iubitului ei şi să se comporte după placul lui. A priceput curând că sub faţada virilităţii sale, Carol II era cumplit de vulnerabil: un bărbat slab, nehotărât, imatur, care avea nevoie să fie consolat, alintat şi copleşit cu afecţiune. Cu toate acestea Elenei Lupescu nu-i ajungea “mădularul” iubitului regal. Generalul Gavrilă Marinescu, un intim al camarilei regale, îi spunea lui Constantin Argetoianu că regele, Elena Lupescu şi Ernest Urdăreanu “făceau figuri în trei” şi că nu doar regele era infidel şi se culca cu diverse prostituate, dar şi Elena Lupescu îşi înşela regalul amant ori de câte ori avea ocazia. Cert este că Elena Lupescu ştia să-l manipuleze pe rege.
În 1930, odată cu începutul Restauraţiei, Carol II o aduce pe ascuns în ţară şi o cazează în Sinaia. După acest episod, Elena Lupescu ajunge la Bucureşti, şi este cazată într-o vilă de pe Aleea Vulpache. Vila a devenit centrul Camarilei, iar bucureştenii au denumit-o „La curve”. Elenei Lupescu, toată lumea îi spunea “Duduia”. Treptat, Elena Lupescu şi Camarila, în ansamblu, şi-au extins influenţa, ajungând să controleze evoluţia vieţii politice, întreţinând disensiunile dintre fruntaşii partidelor, impunând ideea că de evreica amantă depinde venirea unora sau a altora la guvern – ceea ce era adevărat.
Şi viaţa economică a României era la fel de mult influenţată de Elena Lupescu şi Camarilă prin jongleriile cu comenzile de Stat, care-i puteau îmbogăţi pe cei apropiaţi şi defavoriza pe adversari sau chiar eliminarea celor indezirabili.
Şi viaţa economică a României era la fel de mult influenţată de Elena Lupescu şi Camarilă prin jongleriile cu comenzile de Stat, care-i puteau îmbogăţi pe cei apropiaţi şi defavoriza pe adversari sau chiar eliminarea celor indezirabili.
Chiar din momentul revenirii în ţară a Elenei Lupescu, majoritatea opiniei publice româneşti a avut o reacţie negativă faţă de ea şi faţă de Camarilă. Această reacţie s-a menţinut pe toată perioada domniei lui Carol al II-lea, amplificându-se mereu. Pentru această atitudine a majorităţii românilor, nu a fost nevoie de vreun impuls din partea unor partide sau a unor personalităţi. Elena Lupescu nu era interesată de opinia publică. Ştiindu-se puternică prin slăbiciunea şi interesul regelui, evreica îi privea pe români cu dispreţ. Dorea, în schimb, să fie permanent la curent cu tot ce se spunea despre ea, cu toate acţiunile puse la cale împotriva ei. Pentru aceasta a folosit instituţiile Statului, dar şi-a format şi un serviciu propriu de informaţii. http://scrieliber.ro/2012/10/12/elena-lupescu
Recent la buchinişti pe Sena am găsit o veche revistă ”7 Jours” unde pe coperta se văd exilatul rege Carol şi Elena Lupescu îmbarcîndu-se pentru Mexic. Fireşte, am cumpărat-o. După ce am citit atît despre familia Hohenzollern şi cei 4 regi, am ajuns la concluzia, că în ciuda proastei reputaţii a poveştii, a fost iubire adevarată. Cel puţin din partea lui Carol. Cine citeşte însemnările lui din exil, observă cum tonul, spre finalul vieţii, devine patetic – devenise dependent de ea. O poveste de 28 de ani nu este un eşec, nici o aventură de ocazie.
Circulă mai multe versiuni despre prima “vedere” dintre prinţul moştenitor şi Elene Lupescu, femeie mondenă, proaspăt divorţată, o frumuseţe a Bucureştiului. A fost dragoste la prima vedere, cei doi au ajuns repede nedespărţiţi. Pînă la sfîrşitul anului Carol fuge cu ea în Occident, iar în ianuarie 1926 renunţă la tron. Presa vuieşte, toate ziarele din Europa scriu despre scandal. Emisarii trimişi de la Bucuresti de Ferdinand şi Maria nu au succes. Carol e decis să trpiască departe de casă, ca un simplu civil cu femeia iubită. Se arată în cazinouri, la cursele de maşini, în localuri la modă. Pretutindeni, însoţit de Elena Lupescu. Sub numele Carol Caraiman, a trăit o vreme în Italia, în Anglia, apoi la Paris, în periferia de lux Neuilly.
În 1930 Carol hotărăşte să se întoarcă în ţară. Forţele politice favorabile ideii îi condiţionează întoarcerea de despărţire de Elena Lupescu, căreia toţi îi atribuiau renunţarea lui la tron. Carol promite, dar nu se ţine de cuvînt. Nu putea trăi fără ea. După două luni a adus-o în ţară clandestin. O vreme a stat ascunsă la Sinaia, dar bineînţeles că s-a aflat. Mai ales că influenţa ei asupra lui era vădită.
În jurul lui Carol şi al ei s-a format un grup de favoriţi care a jucat un rol din ce în ce mai însemnat în viaţa politică şi economică. Era o mînă de profitori, camarila, un fel de curte neoficială unde se distribuie avantaje, afaceri şi se ţes intrigi. De ramarcat şi influenţa nefastă a rudelor Elenei Lupescu. Carol îşi selecţionează anturajul pe criteriul acceptării relaţiei lui cu Elena Lupescu. Dacă nu erai de acord, te indepărta. Nu suporta să fie criticată în faţa lui. Ea mijlocea multe interese pe lîngă rege, de unde influenţa ei printre industriaşi, miniştri, bankeri, trepăduşi. Carol şi-a făcut din cauza ei duşmani puternici în politică, presă, în cercurile de afaceri. În 1940 aceştia au presat pentru abdicarea lui. Carol a considerat că viaţa lui privată îl privea exclusiv. Ea a fost marea lui iubire. Regele Eduard al Marii Britanii, pentru a lua un exemplu tot din anii 30, a renunţat la tron pentru a se căsători cu o femeie divorţată. Carol a păstrat tronul şi în acelaşi timp a trăit cu femeia iubită. În septembrie 1940 nici nu şi-a imaginat că ar fi putut să renunţe la ea cînd a trebuit să plece.
A urmat exilul, Spania, Mexic, Portugalia. S-a căsătorit cu ea tîrziu în august 1949 după 24 de ani de cînd se cunoscu seră, cînd ea împlinea 50 de ani. Carol mai a trăit pînă în 1953. Elena Lupescu i-a supravieţuit 24 de ani. S-a stins la Estoril, în casa lor, Mar El Sol, la 27 iunie 1977. Rămăsiţele lor pămînteşti au fost aduse în ţară. Mormintele lor se găsesc la Curtea de Argeş, nu în acelaşi mormînt – la distanţă unul de altul. ( fişă de roman, Partida de vînătoare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu